Iubita mea,

Razboiul pare sa nu se mai termine. Iti cer mii de scuze ca-ti scriu asa tarziu. Am primit scrisoarea de la tine. Si poza. Esti asa frumoasa, Maria. Si imi este asa de dor de tine. Dar lasa, o sa vin acasa. Nu o sa ma recunosti. Ce mai face Luca?! Si el imi lipseste. A mai crescut? Abia astept sa-i cumpar sosete albastre si pijama cu Spider Man.

Sper ca sunteti bine amandoi. Asa cum v-am lasat. Mama si tata nu-mi trimit scrisoare inapoi. Nu stiu ce sa fac. Asteptarea ma innebuneste si singuratatea este oribila. Peretii din camera sunt afumati si in putinele momente cand incerc sa ma odihnesc aud numai tipete. Am fost ranit la umarul stang. Durerea ma seaca si acum cand iti scriu aceste randuri. Asistentele nu au timp si de mine. Spun ca oamenii mor si eu ma vaicaresc de o rana. Bandajul a devenit cenusiu si chinurile ma urmaresc peste tot.

Casa mi se pare atat de departe. Si dragostea. Si lumina de acolo. As vrea sa vin intr-o noapte si sa va privesc cum dormiti, dar nu mi se permite. Aici nimic nu este permis.

Va iubesc si imi este dor de voi,

Andrei.